Stichingul – metode de combinare a imaginilor

Tehnologia care sta la baza imaginilor panoramice este foarte complexa insa conceptul este destul de simplu – stiching reprezentand combinarea imaginilor care se suprapun partial.

Inaintea erei aparatelor digitale, acest lucru era aproape imposibil de realizat, dar softul pentru stichingul digital a facut ca acest lucru sa fie extrem de simplu. Libertatea de creatie are doua directii: oportunitatea de a face fotografii panoramice 360 de grade si de a face imagini foarte mari , la rezolutie mare. Acestea permit o experienta diferita privitorului si au avut un impact semnificativ in arta fotografica. O serie de fotografi de arta se bazeaza pe aceasta tehnologie pentru a crea printuri uriase, la rezolutii impresionante.

Stichingul cadrelor suprapuse duce la cresterea marimii imaginii finale, adica nu exista limita de rezolutie. In loc sa fotografiezi. Folosind un zoom de 100m in pofida unuia de 50 mm, imaginea rezultata dupa suprapunere va avea o dimensiune de patru ori mai mare decat cea pentru o lungime focala de 50 mm. Cu cat lungimea focala a obiectivului va fi mai mare, cu atat vor fi mai multe segmente. O vedere panoramica realizata cu un teleobiectiv poate fi avea dimensiuni considerabile.

Un obiectiv de 15 mm pe un SLR acopera un unghi diagonal de 110°, ceea ce inseamna o perpectiva superangulara. Fotografiind acelasi unghi cu o lentila de 120 mm avem nevoie in compunerea imaginii finale de 64 de segmente, iar suprapunerea necesara stichingului inseamna aproximativ 100 de cadre.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *