Ochiul uman este capabil sa distinga o gama mult mai mare de tonuri si niveluri de luminozitate spre deosebire de aparatul foto. Spre exemplu, atunci cand privim un apus de soare, putem distinge clar atat nuantele de culoare ale cerului cat si elementele de la sol. In schimb, senzorul aparatului fotografic va avea probleme in inregistrarea corecta a ambelor zone si vom obtine fie un cer supraexpus, fara culori, fie un cadru cu elementele de la sol subexpuse. Intervalul de expunere (dynamic range) se refera la nivelurile de luminozitate dintr-un cadru, de la cel mai intunecat pana la cel mai luminos. In fotografie, acesta se masoara in stopuri (F stops), fiecare stop reprezentand dublarea sau injumatatirea cantitatii de lumina primit de mediul de inregistrare (film sau senzor digital). In mare, sistemele fotografice sunt capabile sa inregistreze intre sase si noua stopuri.
Procesarea HDR (high dynamic range) poate creste nivelurile de luminozitate dintr-o fotografie, lucru util in special in fotografia de peisaj, in conditiile in care fotograful doreste sa capteze un interval de expunere mai mare, pentru mai multe detalii.
Fotografia HDR este un mod foarte atractiv de imprimare a cat mai multor detalii.
